Adictia din perspectiva psihologiei analitice

    Adicția este o tulburare caracterizată prin consum al unei substante sau angajarea într-un anumit tip de comportament in mod repetat si fara control, in ciuda consecintelor negative. Ambele produc modificari neurofiziologice, iar in cazul substantelor, adictia este determinata in primul rand de efectul farmacologic direct al acestora la nivelul receptorilor cerebrali. In timp consumul de substante angreneaza o serie de modificari fiziologice (toleranta si sevraj la incetarea administarii), ce fac dificila renuntarea.

    Cauzele pentru care cineva ajunge sa fie dependent sunt multiple, implicati fiind factori individuali si de mediu, iar depasirea situatiei nu tine doar de vointa sau de moralitatea persoanei. Dependenta se fundamenteaza pe o anumita vulnerabilitate psihologica ce este rezultatul complex al felului in care au interactionat in cursul istoriei de viata mai multe variabile: atasamentul fata de persoanele importante din copilarie, constructia identitatii si sigurantei de sine, evenimentele traumatice timpurii si consecintele lor. Persoana care apeleaza la un drog, cauta un sprijin din afara deoarece capacitatea interna de a contine si gestiona tensiunile interioare este depasita, iar utilizarea drogului mascheaza de fapt alte probleme psihologice.

    Tratamentul este posibil si necesita uneori o abordare multidisciplinara (medici, psihologi) tocmai din cauza complexitatii mecanismelor psihice si fiziologice afectate de consum. Desigur, abordarea este diferita in functie de tipul de substanta care produce adictia si de severitatea simptomelor; renuntarea la tigari poate fi facuta pe cont propriu fara prea mari dificultati, pe cand de exemplu, renuntarea la heroina sau alcool in cazul adictiei indelungate necesita un program riguros si sustinut de dezintoxicare.

    Din punct de vedere istoric, primele intrate sub observatia medicilor pentru potentialul lor adictiv au fost alcoolul si mai apoi opiaceele, iar in prezent manualele de psihiatrie au extins conceptul de adictie odata cu largirea categoriei substantelor si comportamentelor incriminate. In zilele noastre devin problematice pe langa adictiile „clasice”(alcool, tutun, mancare, sex, droguri, medicamente), comportamente ce sunt in stransa legatura cu aparitia metodelor moderne de petrecere a timpului (dependenta de jocuri video, de pornografie, jocurile de noroc, dependenta de munca, de cumparaturi sau chiar de activitate fizica). Dependentele actuale au legatura cu societatea axata pe consum, care ne promite ca fericirea este de gasit undeva in exterior, eventual in bunurile pe care ajungem sa le cumparam in speranta ca vom fi asemeni personajelor din reclamele publicitare.

    Una dintre cele mai întalnite abordari in tratamentul adictiilor este cunoscuta sub denumirea de metoda celor 12 pasi si a fost folosita initial in grupurile Alcoolicilor Anonimi, ulterior extinsa spre tratamentul de grup al altor tipuri de dependente. In acest tip de terapie, pacientii, ei insisi trecuti prin procesul de renuntare la substanta, se ghideaza unii pe altii, iar comunitatea asigura spatiul continator necesar celui care sufera pentru a putea indura trairile dureroase presupuse de abstinenta si de procesul recuperarii in sine. La baza acestei metode se regaseste viziunea lui Jung, ajunsa la fondatorii metodei alcoolicilor anonimi printr-un pacient al acestuia, care incerca sa isi vindece dependenta de alcool.

    Analizand consumul de alcool, Jung a intuit ca, pe langa nevoia de calmare sau de stimulare a afectelor (neliniste, tristete, apatie), cel care este dependent gaseste in substanta ceva capabil sa ii dizolve pe moment fragmentarile din interiorul propriului psihic si a asociat aceasta experienta cu nevoia spirituala de reintregire si de re-conectare la ceva mai mare decat propria persoana (Divinitatea, Dumnezeu, sau Sinele, nu conteaza cum il numim pentru ca depinde de valorile spirituale ale fiecarei persoane). Jung observa dublul sens al cuvantului „spirit” care se foloseste si ca sinonim pentru bauturile alcoolice.

   Mai multi analisti jungieni contemporani aprofundeaza studiul adictiei din perspectiva arhetipala. Luigi Zoja este de parere ca utilizatorul de droguri, ce traieste intr-o societate desacralizata, fara norme si ritualuri traditionale care sa acompanieze si sa reglementeze dezvoltarea individului, gaseste in substanta o cale de acces spre experiente mistice de intiere in tainele vietii. Este si cazul adolescentilor care incep folosirea alcoolului sau a drogurilor in grupuri, imitand ceea ce erau odata ritualurile de intiere in viata adulta. David Schoen, analist jungian din Statele Unite, explica in cartea „The War of the Gods in Addiction”, tot din perspectiva arhetipala, ca la persoanele dependente de droguri, Eul este in posesia fortelor distructive ale Umbrei colective, intruchipare a raului absolut. Recuperarea necesita gasirea in propriul psihic a unor forte pozitive cel putin de marime egala, pentru a putea depasi starea de subordonare.

    Vindecarea este legata de procesul de individuare, care in cazul adictiei este blocat. Starea de reintregire obtinuta prin drog este una temporara si iluzorie, dar putem intelege motivele pentru care cineva cauta aceasta experienta in mod constant. Pentru a se putea vindeca, persoana dependenta are nevoie sa puna in locul substantei sau comportamentului compulsiv un „altceva” ( inteles ca o forta  din propriul psihic, si nu un alt drog), capabil sa ii ofere acelasi tip de traire sau sa gaseasca, spune Jung, o alta fiinta umana care sa-l asculte in mod onest si autentic. Doar in acest mod se pot construi sau activa mecanismele interioare de auto-continere ( de a sta pur si simplu cu sine insusi, oricat de intense sunt afectele, fara a cauta imediat o salvare din afara).

    Oricine are o problema cu utilizarea repetata a unei substante sau cu impulsul spre o anumita activitate are nevoie sa se intrebe ce emotie activeaza dorinta de consum, ce nevoie vitala a sufletului semnalizeaza aceasta si sa caute mai departe, pe cont propriu sau cerand ajutor, alte moduri de a gestiona suferinta.

 

Referinte: http://www.thesap.org.uk/resources/articles-on-jungian-psychology-2/about-analysis-and-therapy/jung-and-the-labyrinth-of-addiction/ http://www.cgjungpage.org/learn/articles/analytical-psychology/704-jung-and-alcoholics-anonymous