De ce alegem sa urmam o psihoterapie?

Oamenii vin la un psiholog atunci cand gasesc curajul de a cere ajutor pentru suferinte sufletesti care nu mai pot fi gestionate pe cont propriu.
Pana atunci, au facut tot ceea ce au putut pentru a functiona, insa, odata cu aparitia unui simptom (anxietate, insomnie, depresie, ganduri obsesive, tulburari alimentare, boli fizice, relatii in impas), este limpede ca ceva are nevoie de a fi schimbat.
Familia sau prietenii nu sunt intotdeauna de ajutor, chiar daca au cele mai bune intentii in raport cu cel care are o suferinta. „O sa treaca, fii tare, n-are de ce sa iti fie teama, gandeste pozitiv“ – sunt indemnuri pe care le auzim adesea de la cei din jur, doar ca ele nu au nici cel mai mic efect terapeutic, iar cel care le primeste, se simte singur, respins si neinteles.

Psihoterapia cauta sa creeze un spatiu in care pacientul sa se simta confortabil din punct de vedere emotional, fara a fi judecat sau evaluat, primit cu „bune si cu rele“, asa cum in viata de zi cu zi este mai dificil de obtinut.
Oamenii incep sa se schimbe si sa se maturizeze doar incepand cu momentul in care sunt acceptati asa cum sunt; odata cu primirea fara rezerve din partea terapeutului, daca relatia functioneaza, se nasc in pacient propriile abilitati de acceptare si autovindecare.
Pornind de la un scop imediat, acela de alinare a unei probleme acute, in psihoterapiile de profunzime incepe un proces de cautare si dezvaluire treptata a mecanismelor subtile care produc suferinta, a structurilor psihice individuale constiente si inconstiente si a rolului lor in viata de zi cu zi.
Cateva dintre scopurile pe termen lung ale psihoterapiei sunt constientizarea punctelor vulnerabile, dar si a atuurilor personale, capacitatea de a media flexibil intre nevoi interne si externe adesea contradictorii si, nu in ultima instanta, maturizarea personala in asa fel incat omul sa devina cat mai mult din ceea ce este destinat sa fie cu adevarat.