Psihologia analitica si Carl Gustav Jung

Intemeietorul psihologiei analitice, Carl Gustav Jung, o mare personalitate a secolului al XX-lea, a fost psihiatru de origine elvetiana, care a trait intre 1875 si 1961. Operele sale sunt cuprinse in peste 200 de eseuri, cercetari si studii, o mare parte dintre ele fiind publicate si in limba romana. Continand mai mult decat psihologie, scrierile sale apartin patrimoniului cultural mondial, inspirand, pe langa psihologii care ii practica metoda, o categorie larga de public, dar si cercetatori ai istoriei religiilor, artisti, scriitori, regizori de film.

Si-a inceput cariera la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada efervescenta in care se puneau bazele „ terapiei prin discutie”, asa cum a numit-o Joseph Breuer, mentorul lui Freud. Jung a practicat initial ca psihiatru in spitalul din Burgholzli, ca asistent al lui Eugen Bleuler, unde a adunat o bogata experienta clinica. Aici a formulat prin cercetare experimentala testul asociativ verbal, in care descopera ca anumite cuvinte dintr-o lista obisnuita declanseaza un raspuns emotional observabil, fiind astfel indicatori ai complexelor personale inconstiente. Era perioada in care se cautau metode si tehnici care sa permita accesul la inconstient, aceeasi in care Freud incepe sa foloseasca interpretarea viselor.

Istoria sa profesionala ulterioara este legata de relatia cu Freud si de momentul despartirii ideologice de acesta; pe langa felul diferit in care cei doi au vazut inconstientul, Jung s-a temut de dogmatismul cu care Freud dorea sa isi apere teoria despre sexualitatea infantila. In continuare, isi denumeste metoda „psihologie analitica”, pentru a se delimita astfel de curentul psihanalitic.

In anii care au urmat Jung s-a adancit in studiul pe cont propriu. Avand o minte stralucita, a explorat cu migala religia, mitologia, alchimia, filosofia si coreland aceste date cu experienta clinica din spitalul de psihiatrie, propune o alta arhitectura a psihicului uman si introduce concepte noi : inconstient colectiv, arhetipuri, Umbra, Anima/ Animus, Sine, individuare. Jung a vazut in religie, mitologie si alchimie, forme de exprimare ale psihismului inconstient colectiv, ce vorbesc despre trairi si experiente general umane, criptate sub forma arhetipurilor. A postulat ca inconstientul este mult mai vast decat se credea, cuprinzand, pe langa aspectele personale, o zona colectiva ce contine in mod condensat experienta umana multimilenara in toate aspectele ei.

A vazut vindecarea psihica drept rezultat al explorarii inconstientului si largirii pe cat posibil a dimensiunii constiintei ; terapia analitica are in prim plan procesul de maturizare si individuare a persoanei, iar vindecarea suferintei sufletesti este rezultatul favorabil al acestei cresteri.
Alta idee fundamentala ramasa de la Jung este cea a tipurilor psihologice; introduce termenii de introversie si extraversie si descrie opt tipuri psihologice. Ulterior lui Jung, acestea devin baza inventarului de personalitate Myers Briggs, folosit astazi pe scara larga.
Dupa despartirea de Freud, se dedica exclusiv practicii private in cabinetul de la Kusnacht, activitate care va continua toata viata. A fost presedintele societatii elvetiene de psihologie, a editat jurnalul de psihologie analitica si a fondat la Zurich institutul de formare in psihoterapie, care ii poarta numele, a scris in mod prolific si a publicat pana la sfarsitul vietii.
Jung avut un nucleu de discipoli si colaboratori care i-au continuat cercetarile, au dus mai departe practica si ideile si au diversificat temele de explorare, iar in prezent exista in toata lumea centre de studiu si formare, precum si o asociatie internationala de psihologie analitica.
In Romania institutia acreditata pentru formare in psihoterapie analitica este Asociatia Romana de Psihologie Analitica. (www.psihoterapieanalitica.ro)

Referinte: Mihaela Minulescu, Introducere in analiza jungiana,Ed.Trei,2001
C.G.Jung, Amintiri, vise, reflectii,Ed.Humanitas