Complexele psihologice si importanta lor in viata de zi cu zi

   Termenul de complex poate avea în vorbirea uzuală conotații negative, fiind asociat atunci când nu i se cunoaște sensul, cu o slăbiciune. Cei mai mulți oameni au auzit de complexul lui Oedip, descris de Freud sau de complexul de inferioritate introdus de Alfred Adler. Acestea au devenit foarte cunoscute pe măsură ce psihanaliza a fost popularizată.

   În psihologia analitică complexul este văzut un pic diferit față de cum l-a imaginat inițial Freud. Jung a descris propria teorie asupra complexului, pe baza cercetărilor din experimentul asociativ verbal. A descoperit că dintr-o listă de cuvinte obișnuite, unele produc subiecților o reacție emoțională observabilă prin accelerarea bătăilor inimii. Aceste cuvinte evocă evenimente din trecut și emoții asociate acestora, ce constituie exact miezul unor complexe.

   Adevărul este că avem cu toții complexe, înțelese ca nuclee psihice de răspunsuri reflexe, pentru că am adunat în cursul vieții numeroase experiențe care și-au lăsat amprenta emoțională. Așadar, complexele sunt asocieri de emoții, gânduri, reprezentări, așteptări grupate în jurul unei teme comune ce intră în acțiune autonom, scăpând controlului conștient. Există tot atâtea tipuri de complexe câte experiențe umane sunt, motivele ce stau la baza lor fiind universale. Vom identifica în fiecare dintre noi complexe legate de interacțiunea cu părinții, cu sexul opus și cu dragostea, cu nevoia de recunoaștere din partea celorlalți sau de statut social, cu banii , inteligența, sexul, etc. Acestea se activează în anumite împrejurări și ne fac să reacționăm emoțional într-un fel prestabilit.

   Jung a descris câteva categorii de complexe ce au la bază o anume realitate arhetipală ( adică pornesc de la experiențe umane universale): complexele parentale (matern și patern), complexul copilului, al bătrânului înțelept, complexul fratern, complexul eroului, Umbra, Animus și Anima.

   Complexele fac parte din organizarea psihică conștientă și inconștientă și se află în diferite grade de relație cu Eul, înțeles ca centru al personalității conștiente. Atunci când este activat, un complex ne aruncă în trecut, în experiența originară și ne face să raspundem în prezent cu același tip de reacție emoțională ca atunci când a apărut. De exemplu, un complex parental se poate activa atunci când un adult este la serviciu în preajma șefului sau în relație cu un profesor, mentor, etc; dacă nevoia infantilă de atenție și aprobare nu a fost satisfacută în relația cu părinții proprii, va persista în perioada adultă și va fi reactivată în relațiile susceptibile să repete dinamica părinte-copil. Un complex de inferioritate va face ca individul să se compare în mod sistematic și chinuitor cu ceilalți și să constate mereu că îi lipsește „ceva” pentru a fi mulțumit. O persoană cu un complex al salvatorului va căuta victime reale sau presupuse pe care să le ajute pentru a se simți prețuit, aprobat, căutat de ceilalți sau pentru că se teme ca altfel nu va fi iubit.

   Cele mai multe complexe se formează în interacțiunea cu părinții sau cu cei care le-au ținut locul (bunicii de exemplu) pentru că devenirea individuală începe în interiorul acestor relații importante. Alte complexe sunt adăugate pe parcursul existenței, în experiențele din copilăria mare, adolescență și viața adultă (de exemplu acceptarea sau respingerea din partea colegilor și a profesorilor în școală, condițiile de viața ușoare sau dificile, evenimentele traumatice sau excepționale pe care individul le trăiește, etc).

   Complexele au un efect negativ atunci când ne fac să retrăim aceeași drama interioară veche, la dispoziția unor emoții automate, fără a fi cu adevărat ancorați în momentul prezent. Unele complexe ne ajută; atunci când o experiență particulară semnificativă este evocată în relație cu altcineva care a trăit același lucru suntem mai receptivi și empatici (de exemplu: „știu cum e să fii copilul cel mai mic din familie” și „presupun că și tu ai trăit ceva similar”). Sau complexul Anima, ce cuprinde reprezentarea afectivă și cognitivă a ideii de feminin îl va ajuta pe bărbat să relaționeze cu sexul opus, oferindu-i o reprezentare generală a ceea ce ar putea fi persoana din față.

   Cum ne dăm seama că ne aflăm sub influența unui complex? Este important să ne observăm reacția emoțională dintr-o anumită situație și comportamentele ce o urmează: cu cât afectul este mai intens și mai automat, cu cât reacția comportamentală este mai incisivă sau mai defensivă cu atât mai limpede este că un complex psihic a intrat în prim plan, Eul fiind temporar copleșit. Sau atunci când în ciuda unei situații obiective nu avem o reacție afectivă adecvată ( de exemplu, o persoana nu simte nimic în urma unui eveniment traumatic ). Sau atunci când avem idei rigide care nu admit dubii, când criticăm nediferențiat o categorie socială sau când există în preajmă o persoană „pe care pur si simplu nu o pot suferi”, când învinovățim excesiv pe cineva sau pe noi înșine, sau dimpotrivă când ținem partea cuiva cu patimă sau suntem prea indulgenți.

   Ce putem face în momentele în care bănuim că un complex și-a facut apariția: să încercăm să ne oprim câteva secunde atunci când simțim o stare de emoție intensă, să amânăm pe cât posibil reacția comportamentală (ceea ce ne vine sa facem automat) si sa ne acordam un pic de timp de reflectie. (Desigur, nu orice stare emoțională este legată de un complex). Cu ajutorul unui terapeut sau pe cont propriu putem intra în dialog cu aceste părți ale psihicului. În ce altă situație am mai simțit așa și în ce fel situația de acum seamană cu una din trecut? Ce nevoi semnalizează această emoție? Sunt aceste nevoi actuale sau mai degrabă reminiscențe ale copilăriei?

   Dacă reușim să identificăm tiparul emoțional din cadrul unui complex, va crește puțin câte puțin gradul de conștientizare și mai mult ca sigur că data viitoare când vom fi antrenați în vârtejul lui, vom fi un pic mai mai puțin afectați. Chiar depistate, complexele nu dispar, ele rămân ca structură a psihicului nostru, însă odată înțelese, raportul lor cu Eul se schimbă.

   Este important să înțelegem propriile complexe; altfel vom fi la dispoziția lor, într-o stare de dependență față de aceste reprezentări psihice și vom repeta în viețile noastre aceleași teme, cu mici variații. Complexele neconștientizate ne complică execesiv acțiunile, deciziile și relațiile cu cei din jur. Cu cât un complex se află mai departe de conștiință cu atât puterea lui asupra Eului este mai mare; pentru a le putea slăbi influența este nevoie să le aducem la lumină, să le provocăm pentru a le înțelege geneza și semnificația; odată cu eliberarea de sub „vrajă”, vom fi liberi să ne alegem alte moduri a răspunde provocărilor pe care ni le aduce viața.