Somatizarea la copii - legătura dintre minte și corp

 

 

    Ca părinte treci împreună cu copilul tău prin diferite etape ce reprezintă tot atâtea provocări. De multe ori părintele este luat pe nepregătite, nu este informat sau pur și simplu merge pe principiul că așa trebuie să fie și acceptă lucrurile așa cum se întâmplă. Așa este etapa mersului la grădiniță când toți părinții acceptă ca firesc faptul că micuțul va urma să ”răcească” în mod repetat, când își duc copiii acolo cu gândul că le va fi foarte greu cu despărțirea de părinte, cu adaptarea, fără să se gândească nici o clipă că procedând astfel proiectează asupra copilului toate temerile lor. Și mai puțini părinți cunosc faptul că atunci când sădesc în sufletul copiilor teama aceștia chiar se îmbolnăvesc.

   Iar lucrurile se întâmplă în mod repetat: copilul se îmbolnăvește, stă acasă, se reconectează cu părintele, nu mai vrea să meargă la grădiniță, părintele reproiectează temerea asupra copilului și un nou episod de răceală este aproape iminent. 

  Etapa școlii este un al hop în viața părintelui și a copilului. Schimbarea rutinei, avalanșa de responsabilități, noutatea și strictețea mediului, colectivul nou la care copilul trebuie să se adapteze, toate acestea pot tulbura mintea copilului dar și trupul. Uneori lucrurile se întâmplă pe parcursul unor lungi perioade de timp, fără un tipar aparent, fără un motiv evident. Alteori lucrurile sunt ascunse de către copil pentru a nu-și supăra părintele. În unele cazuri sunt cauze evidente despre care copilul povestește, împotriva cărora se revoltă. Alteori cauzele sunt atât de subtile încât nici măcar atunci când este întrebat copilul nu poate spune ce îl deranjează. 

 

  Printr-o astfel de situație a trecut o mămică ce ne împărtășește pe blogul ei experința cu fiul său, care acuza constant dureri de burtă fără o cauză medicală precisă. Perioada bolii copilului a coincis cu începutul școlii și cu apartiția unui frățior. 

 

    ”Durerile de burtă au început cam la sfârșitul clasei întâi, în contextul apariției și unui frățior. Spre sfârșitul anului școlar durerile de burtă s-au intensificat, am început să ne stresăm, să mergem la analize, la medic. I-am făcut copilului tratament pentru viermi intestinali, am mers la ecograf unde medicul ne-a spus că simptomele ar fi pentru acest diagnostic.

A venit vacanța de vară și într-o săptămână a uitat de dureri. La fel și noi, luați cu alte treburi.

Clasa a doua a debutat cu mare entuziasm și hotărârea de a fi mai bun dar a continuat cu dimineți stresante, cu vizite dese la urgență de teama unei apendicite, cu întoarceri din drum chircit de durere și s-a sfârșit cu la fel  de multe frământări si vizite la medic.

Ei bine, după o vacanță liniștită a început clasa a treia. După fix trei zile am ajuns din nou cu copilul la urgență, acuzând dureri puternice de burtă. A urmat apoi o zi întreagă de alergătură, ecograf, medici. Atunci s-a produs declicul si in capul nostru. Trei medici ne-au spus clar și răspicat: e psihosomatic. Specialități diferite, vârste diferite, aceeași concluzie.

Seara copilul alerga prin parc și nu mai avea nici o durere.”

 

  Cum a abordat această mămică situația și cum a discutat cu copilul despre ceea ce i se întâmplă veți găsi în articolul de pe blogul ei. Tot acolo veți găsi mai multe detalii despre somatizarea copiilor din punctul meu de vedere ca psiholog.